Numai cine nu este pescar nu isi poate inchipui sau nu vrea sa auda despre pescuitul pe timp de iarna, atunci cand apele dainuie sub ,, bocna ,,gheturilor. Spre surprinderea multora, chiar si atunci, pestii au chef de o mica gustare, in starea lor de apatie si disconfort. Asa ca , dupa cum bine stim, pescuitul la copca, se practica pe o scara foarte mare in tarile nordice unde predomina anotimpurile reci, dar si la noi cand iarna este geroasa, suficient pentru a forma stratul de gheata necesar pentru a sustine pescarii ,, de copca,, Tinand cont de anotimp, satisfactia de a prinde un biban ,marlita sau strapazan micut la copca , este dupa parerea multora dintre pescari, mai mare ca orice captura din timpul verii la crap , stationar sau rapitor.
Ustensilele folosite in astfel de pescuit sunt simple daca stam sa ne gandim ca nu ne trebuie decat o varga mica, un fir cu pluta sau dupa ingeniozitatea fiecaruia, o lanseta mica modificata sau cumparata special conceputa pentru astfel de pescuit.
Regulile de baza in pescuitul la copca constau in luarea masurilor de siguranta in ceea ce priveste greutatea si grosimea ghetii (cel putin 15 cm), imbracamintea care trebuie sa fie formata din haine groase si lejere,incaltamintea ( bocanci sau ghete ), evitarea locurilor aglomerate de pescari,consumul regulat de ceaiuri, cafele calde, evitarea pe cat de mult posibil a bauturilor alcoolice.
Pentru executarea unei copci este necesar un burghiu special sau un topor. Odata facuta copca, se va curata de cioburile de gheata lasate de topor sau de freza si introducem linia noastra de pescuit pentru a regla adancimea si lestarea monturii.
Metoda cea mai des folosita in ultimul timp este pescuitul cu dandineta sau mormasca. Aceasta consta in miscarea 
continua a lansetei cu dandineta sau mormasca aflata la capatul monturii.
Nu in ultimul rand , pe gheata, se poate pescui la viermi, pestisori vii, cu montura lestata ca la stationar.
