Stop Braconaj

De la fundul lacului, pana-n capul sacului

pe lac

Nu stiu cat mai conteaza astazi si cat de mult este adoptat bunul simt in ceea ce priveste regula retinerii de peste. Tot mai multi ”pescari” par sa fie otraviti de gandirea negativa, de a poseda dovezile de stiinta in ale pescuitului si de lauda cu marile capturi.

Vor cu tot dinadinsul sa-si castige renumele de mare pescar, care stie sa prinda si caruia i se va face o statuie cu soclu de granit. Ce nu stiu acesti pescari este ca uneori, atunci cand nu scapa singuri din carlig, pestilor le-ar mai trebui acordata o sansa. Nu de multe ori am asistat la transportul juvelnicului din apa, abia, abia, tarandu-l.

Atunci chiar iti vine sa te intrebi: Oare cat peste poti manca? Ce familie numeroasa poti avea? Cum sau unde ai piata de desfacere?… Chiar!!!

Ma aflam acum cateva zile pe balta, la pescuit. O balta, un baraj, o locatie cu patroni concesionari care isi freaca mainile de la primele ore ale diminetii, in care iti pun un regulament sub nas, din care nu se respecta decat pretul zilei de pescuit. In rest, populari de care stiu numai dansii, navoade pe apa tot anul, aproape zilnic ( se disculpa prin faptul ca scot numai novacul, chinezul, doar in scop comercial). Bai ma lasi!!!

Exemplu: Te asezi pe balta, iti intinzi bateria de scule, nadesti, platesti taxa si te pomenesti cu doua barci si un navod cat jumatate din baraj drept in fata ta. Eiiii, cam asa e pescuitul!!! In cazul de fata, chiar insist sa iau acasa tot ce prind, inclusiv broaste si raci. Le descarc de-al naibii in alta stioalna, in drum spre casa…O spun asa, la nervi. Insa chiar si asa!!!

Insa altul era subiectul, dupa cum spuneam mai sus. Eram pe balta ( cred ca si eu sunt putin masochist de ma tot duc acolo insa m-am gandit ca scap de navoade si barci acum, primavara). In timp ce imi faceam de lucru cu cativa carasei, cineva s-a apropiat si bineinteles, uzualul:”- Merge, merge”???

– Nu prea, zic! Cativa carasi…

– Da, e clar. Nu mai are balta peste! Astia l-au tras tot( de patroni era vorba)

– Eh, nu seaca tot pestele, chiar asa. O mai fi acolo, de samanta…

– Nu mai este, va zic eu.

Il intreb daca a mai fost aici. Deodata, omul incepe spovedania.

– Eheeee!!! Anul trecut l-am rupt aici. Am luat si cate 5-6 bucati pe zi( era vorba de crap intre 3 si 7 kg). La caras nici nu ma uitam. Mai luam asa, daca nu mergea crapul. In rest, nu am plecat niciodata fara 20-30 kg peste zilnic. Ori ii vindeam pe balta, ori venea cineva cu masina si ii ducea la targ…

Mi-a fost rusine sa-l intreb daca a eliberat vreodata un peste. Bine ca nu am intrebat. Parea ca stia el ce stia cand afirma ca nu mai este peste…

Post Comment

*