Saramuri si borsuri

O saramura de somn prajit in untura

O reteta by Dan Ionel

Dupa cum ar impartasi orice gurmand, mai ales daca este iubitor de carnuri de peste, cateodata si cuvintele pot dezvolta un adevarat tablou culinar. Asa s-a intamplat si acum, cand printr-o intamplare, am dat peste un reteta frumos povestita al unui prieten, in persoana lui Dan Ionel, iubitor atat de pescuit cat si de realizarile delicateselor din carne de peste, si caruia tin sa-i multumesc pentru faptul ca mi-a permis sa-i impartasesc reteta pe acest site.

Practic, relatarea retetei vreau s-o pastrez exact asa precum a binevoit a prezenta autorul, deoarece daca as spune-o eu, probabil ca i-as atenua putin din farmecul si talentul culinar.

In octombrie 2012, am pescuit un somn (dealtfel cel mai mare prins vreodată) în apropiere de Ferrara. (44-50-29,82 N, 11-47-35,50 E, 5m Z, pe un canal al deltei fluviului Po) și cum erau câțiva românași prin preajmă, l-am gătit așa: Hartane tăiate transversal de vreo două dește grosime (sau trei normale) aruncate într-un ceaun în care se găsea din belșug untură de porc.

Dacă ai grăsime de gâscă sau rață ar fi minunat. Alăturat pe un grătar cu văpaie de jar am pus câteva roșii cu coaste, dolofane și umplute de soare, ardei iuți mari și roșu-portocalii, iar când au început a prinde pojghiță întunecată am dat deoparte, sare grunjoasă așa, mai din belșug, acoperit (e bună și folia de plastic) și lăsat să asude.

Când bucățile de somn au suferit mult dar bine în untură de au ajuns la culoare arămie, am scos pe tipsie și am înecat în saramura făcută din roșiile și ardeii iuți pomeniți mai înainte. Se face simplu dar cu manualitate multă. Cureți cu buricele degetelor coaja de pe ele și de pe ei, toci-pisezi usturoi, cimbru, leuștean, zahăr, piper, cu sare din belșug și o litruță de oțet. Amesteci cu roșiile și ardeii, tocate mărunt ca pe un ticălos trădător.

Untura a scos (cum dracu numai ea știe) grăsimea mirositoare a mâl din carnea somnului, lăsând în urmă o textură pentru care nu găsesc cuvinte să descriu. Saramura aruncată peste minunea asta nu face altceva decât să înlesnească alunecarea pe gâtlej (sau să-i spun pâlnie de argint?) a unui vinuț alb, rece și fără pretenții de nobil, dar savuros, pișcăcios, înmiresmat și încălzitor în vremea serii de toamnă îmbelșugată. Italienii, cei ce se aflau prin preajmă, ei care nu mănâncă pește de apă dulce (mai ales somn care în mintea lor nu e pește ci o bestie a apelor), trăgând în vânt ce nasul au întrebat umili și pofticioși: -Per favore, mi puoi da un pezzetino?

S-au ghiftuit cu toții, laolaltă, trecând de bariere lingvistice și șovine. Cu burțile rotunde, lălăiau la luna plină, tăvăliți prin colbul șanțului.

saramura de somn prajit in untura de porc

Am fost administratorul unei Case di Accoglienza situată chiar pe coordonatele date. Imaginați-vă cum s-au împăcat în urma ghiftuielii un toxico-dependent italian, cinci arestați la domiciliu cu vârste cuprinse între cincizeci până la aproape optzeci de ani tot italieni, trei columbieni și un peruan tot arestați la domiciliu, un pictor italian și trei români rămași fără picioare în urma accidentelor sau operați cu tot felul de tije chirurgicale și un albanez care a trimis la naiba coranul ca să se înfrupte și el.

Până la festinul gastronomic și bahic abia puteam să-i țin în frâu. A doua zi au devenit niște mielușei, fiecare jurând pe ce credea el de cuviință că nu va mai încălca legea și nu va mai înjura alte naționalități câte zile vor mai avea.

Deci, aveti grija cum gatiti, cum mancati si mai ales…cu cine serviti celebra saramura de somn prajit in untura de porc.

Pofta buna si spor la treaba !!!

Post Comment

*